Sunt, totusi, notarii publici entitati raportoare conf. Lg. 656/2002 si in ce situatii ?

Daca sunt notarii entitati raportoare potrivit Legii nr. 656/2002 ?

Da, m-am intrebat de multe ori daca notarii publici se incadreaza in categoria persoanelor mentionate la art. 10 lit. f) din Legea nr. 656/2002 in legatura cu activitatea pe care o desfasoara si daca, astfel, au obligatia raportarii tranzactiilor incheie catre Oficiul spalarii banilor (ONPCS), prin intermediul Uniunii notarilor (UNNPR).

Desi, atat UNNPR, cat si ONPCS par a imbratisa aceasta idee, personal, consider ca notarii nu pot fi calificati drept entitati raportoare decat in anumite situatii, expres prevazute de lege, si nu pentru orice act si procedura ce le indeplinesc cu ocazia desfasurarii activitatii.

Pornind de la definitia cuprinsa in articolul cu pricina (art. 10 lit f) din Legea nr. 656/2002) vom observa ca nu este tocmai asa cum considera UNNPR si ONPCS, cel putin pentru urmatoarele consideratii:

In mod concret, Legea nr. 656/2002 stabilește clar doar două situații in care notarul public se încadrează la art. 10 si căruia ii sunt, astfel, aplicabile dispozițiile Legii nr. 656/2002  si anume, in cazul in care acesta acordă asistentă juridică ori își reprezintă clienții in oricare din activitățile, actele sau faptele enumerate in cuprinsul respectivului articol.

Art. 10 (Legea nr. 656/2002)

Intra sub incidenta prezentei legi următoarele persoane fizice sau juridice:

  1. f) notarii publici, avocații si alte persoane care exercita profesii juridice liberale, in cazul in care acorda asistenta in întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienții lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuriimobile, acțiuni sau pârți sociale ori elemente ale fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuriale clienților, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcționării sau administrării unei societăți comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăților comerciale, organismelor de plasament colectiv in valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfășurarea, potrivit legii, a altor activități fiduciare, precum si in cazul in care își reprezintă clienții in orice operațiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile; (n.s.)

A considera că notarii publici se încadrează întotdeauna in categoria persoanelor enumerate la art. 10 din Legea nr. 656/2002 ar însemna să se accepte că printr-o hotărâre UNNPR poate fi schimbat însuși obiectul reglementării enunțat la art. 12 al Legii nr. 36/1995 privind competenta notarului public.

Art. 12 (Legea nr. 36/1995)
Notarul public îndeplinește următoarele acte și proceduri notariale:

  1. a) redactarea înscrisurilor cu conținut juridic, la solicitarea părților;
  2. b) autentificarea înscrisurilor;
  3. c) procedura succesorală notarială;
  4. d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
  5. e) legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum şi a sigiliilor;
  6.  f) darea de dată certă înscrisurilor;
  7.  g) primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor și a documentelor prezentate de părți, precum și a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului succesoral, în limita spațiului și utilităților de care dispune biroul notarial;
  8.  h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin și al cecurilor;
  9. i)legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
  10.  j) efectuarea și legalizarea traducerilor;
  11.  k) eliberarea de duplicate de pe actele pe care le-a întocmit;
  12.  l) activități fiduciare, în condițiile legii;
  13.  m) numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a curatorului special;
  14.  n) înregistrarea și păstrarea, în condițiile legii, a amprentelor dispozitivelor speciale de marcat;
  15.  o) certificarea etapelor procedurale ale licitațiilor și/sau ale rezultatelor acestora;
  16.  p) procedura divorțului, în condițiile legii;
  17.   p1) emiterea certificatului european de moștenitor;
  18. q) lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moștenitorilor;
  19. q1) emiterea titlurilor executorii notariale;
  20.  r)orice alte operațiuni prevăzute de lege   (n.s.)

In procesul de realizare a activității în constatarea raporturilor juridice si realizării exercițiului drepturilor si ocrotirii intereselor particularilor, conform art. 1 din lege, notarul îndeplinește un rol activ, dar imparțial, fata de participanții la înfăptuirea actului sau a procedurii notariale, constituind un veritabil garant al legalității și securității juridice a actelor încheiate de cetățeni.

Desigur, cu ocazia înfăptuirii actelor si procedurilor notariale enumerate la art. 12 notarul este obligat sa depună toate diligentele profesionale pentru o corectă si reală înțelegere, constatare si consemnare, in forma cerută de lege, a raporturilor existente intre părți sau cu privire la părțile participante la actul notarial pe care îl instrumentează ceea ce presupune si îndrumarea juridică a acestora, însă, prin această acțiune de îndrumare el nu se transformă in asistentul juridic ori reprezentantul clienților săi, asumarea si exercitarea unui asemenea rol fiindu-i interzise prin disp. art. 10 din lege care ii impun o atitudine echidistantă, nepărtinitoare si nediscreționară fată de participanții la actul notarial pe care îl instrumentează.

Aceeași lege, stabilește, însă, si excepții de la regula îndeplinirii actelor si procedurilor prevăzute la art. 12 atunci când, la art. 13, dă posibilitatea notarului să consilieze, să asiste sau să reprezinte un client al său la înfăptuirea unui act juridic cu caracter notarial pe care, însă, nu îl si instrumentează.

Art. 13  (Legea nr. 36/1995)

Notarii publici pot da si alte consultații juridice in materie notariala decât cele privind conținutul actelor pe care le îndeplinesc si pot participa, in calitate de specialiști desemnați de parți, la pregătirea si întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial. (n.s.)

In fapt, art. 13 nu reprezintă o veritabilă excepție ci, mai degrabă, o confirmare si întărire a regulii statuată la art. 12 deoarece art. 13 are aplicabilitate doar in cazul in care actul, la realizarea căruia notarul își consiliază, asistă sau reprezintă partea, nu este instrumentat de însuși notarul in cauză, in propriul act notarial acestuia fiindu-i permis doar rolul de instrumentator constatator activ dar obiectiv, nepărtinitor si echidistant.

Prin urmare, doar in această situație notarul poate fi încadrat in categoria persoanelor prevăzute la art. 10 din legea nr. 656/2002 si, pentru o înțelegere exactă a cazurilor in care un notar ar putea intra sub incidenta acestei legi ar fi, desigur, necesar ca fiecare sa cunoasca situațiile concrete in care articolul 13 din legea nr. 36/1995 își găsește aplicare in activitatea practică notarială.

Din analiza celor trei texte de lege, art. 12 si art. 13 din Legea nr. 36/1995 si, respectiv, art. 10 din legea nr. 656/2002 rezultă, fără putință de tăgadă, că notarii publici pot fi încadrați in categoria persoanelor prevăzute la art. 10 lit f) doar in situația in care aceștia desfășoară activități de natura celor prevăzute la art. 13 din Legea nr.  36/1995  

Pentru a stabili faptul că notarii publici fac parte din categoria persoanelor prev. la art. 10 din Legea nr. 656/2002, fără a face distincție intre desfășurarea activității în temeiul art. 12 sau in temeiul art. 13 din Legea nr.  36/1995, ar însemna să se pună semnul egalității intre acțiunea consultării, a asistării si a reprezentării ceea ce ar constitui o evidentă eroare in înțelegerea semanticii acestor termeni, nu doar potrivit limbii romane si, mai ales, a științelor juridice !

O asemenea abordare ar putea, de asemenea, conduce la concluzia că înfăptuirea obiectivului activității notariale, prin îndeplinirea actelor si procedurilor stabilite la art. 12 din lege, presupune asistarea juridică sau reprezentarea participanților la actul notarial de către însuși notarul instrumentator, o interpretare nu doar eronată, ci si periculoasă pentru soarta actelor notariale si viitorul unei categorii socioprofesionale !

Pornind de la rolul notarului in desfășurarea activității notariale si temeiurile juridice in baza cărora aceasta poate fi realizată, in măsura in care, in mod concret, activitatea se încadrează in sfera de aplicare a art. 12 din Legea nr. 36/1995, ar fi greu de înțeles de ce prin Norme proprii de aplicare a legii spalarii banilor in activitatea notariala notarii ar extinde aplicabilitatea disp. Legii nr. 656/2002 la întreaga lor activitate când, însuși, legiuitorul a înțeles să excludă notarii din categoria persoanelor indicate la art. 10 lit. f) pentru toate celelalte situații în afara celor prevăzute în mod expres in acest articol.

Logica pentru care legiuitorul a înțeles să includă notarii in categoria persoanelor menționate la art. 10, doar in cazurile in care aceștia acționează alături, in favoarea, pentru sau in numele clientului lor se bazează pe scopul avut in vedere la adoptarea celor două acte normative. Realitățile socio-economice si legislative existente la momentul adoptării legii nr. 656/2002 au impus necesitatea păstrării rolului notarului de instrumentator constatator activ, dar imparțial si nepărtinitor in procesul de constatare a existentei raporturilor juridice si respectării drepturilor cetățenilor cu ocazia înfăptuirii actului notarial, rol ce îl așază in afara oricăror legături directe cu eventuale fapte ce cad sub incidenta Legii nr. 656/2002. A aprecia in alt fel ar însemna să admitem că, prin instituirea obligației prev. la art. 6 alin (1) din Legea nr. 656/2002, legiuitorul a dorit să permită, chiar să impună notarului încheierea de acte nule absolut pentru cauză ilicită, lucru greu de imaginat !

Art. 6 (Legea nr. 656/2002)

  • Persoanele prevăzute la art. 10, care au cunoștință ca o operațiune ce urmează sa fie efectuata are ca scop spălarea banilor, pot sa efectueze operațiunea fără informarea prealabila a Oficiului, daca tranzacția se impune a fi efectuata imediat sau daca neefectuarea ei ar zadarnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacției suspecte. Aceste persoane sunt obligate însă sa informeze Oficiul de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, despre tranzacția efectuata, precizând si motivul pentru care nu au făcut informarea, potrivit art. 5. (n.s.)

In cazul in care, însă, notarul alege să desfășoare (si) activitate in temeiul art. 13 din legea notarilor nemaifiind un instrumentator al actului, imparțial si nepărtinitor, ci, un activ apărător, asistent sau reprezentant al parții implicată in operațiunile enumerate la art. 10 lit f) el poate intra in legătură directă cu fapte de natura celor prevăzute de Legea nr. 656/2002 si, prin urmare, va intra sub incidenta dispozițiilor acestei legi.

Desigur, in cazul in care in procesul de instrumentare a actului sau procedurii notarul ia cunoștință de săvârșirea unei fapte de spălarea banilor acesta are obligația sesizării organelor abilitate, însă temeiul juridic al obligației de sesizare îl constituie dreptul comun, spre deosebire de situația in care acesta ia act de săvârșirea faptei cu ocazia desfășurării uneia dintre activitățile prev. de art. 13 (legea notarilor) caz in care temeiul obligației de sesizare îl va constitui legea speciala ( Legea nr. 656/2002).

Pe de alta parte, din analiza art. 10 lit. f) rezultă condiția esențială pentru a fi parte vizată de acesta si anume rolul activ si implicat, poziția subiectivă si intenționată fată de interesul si scopul urmărit de client in înfăptuirea operațiunii. Spre exemplu, acțiunea notarului de consiliere juridică a părții in procesul de instrumentare a actului notarial in vederea asigurării că tranzacția (in sens de negotium iuris încheiat) se încadrează in limitele legii si acțiunea aceluiași notar de consiliere in vederea realizării a însăși tranzacției (negotium iuris) face diferența, nu doar sub aspectul temeiului juridic in baza căruia acesta acționează ( art. 12 sau art. 13 din legea notarilor ), ci, si sub aspectul încadrării sau excluderii din categoria persoanelor vizate de art. 10 lit. f) din Legea nr. 656/2002.

Dacă legiuitorul nu ar fi făcut distincție intre cele două temeiuri juridice in baza cărora notarul poate să își desfășoare activitatea si l-ar fi inclus in art. 10  pentru întreaga lui activitate ar fi însemnat că acesta a înțeles să abroge implicit Legea nr. 36/1995 ca urmare a anularii a însăși scopului reglementării, acela al asigurării că raporturile juridice născute intre particulari si exercițiul drepturilor și ocrotirea intereselor acestora, sunt verificate si constatate a fi în conformitate cu legea de către persoane anume desemnate, notarii publici. Ori, dând in competentă notarului dreptul de asistentă juridică si de reprezentare a clientului la înfăptuirea actului pe care el însuși îl instrumentează, acesta nu ar mai putea fi garantul legalității și securității juridice a actelor astfel încheiate de cetățeni.

Personal, mă bucură faptul că legiuitorul a înțeles atât de bine rolul si temeiul activității notarului public spre deosebire, din păcate, de multe entități din societatea românească aflate întro mai mare sau mai mică legătură cu activitatea notarială !

Sub aspect practic, a nu distinge ceea ce însăși legea impune si a stabili in sarcina tuturor notarilor si in legătură cu întreaga lor activitate obligația efectuării procedurilor prevăzute de Legea nr. 656/2002 ar însemna o încărcare nejustificată a activității acestora cu operațiuni ce exced cadrului legal al activității lor fiind, in acest fel, supuși riscului suportării unor sancțiuni de natură  civilă si, chiar penală, pentru încălcarea, nu doar a unor dispoziții legale cu  caracter general (civile, penale etc), ci chiar ale propriei legi de funcționare, precum cele privind păstrarea secretului profesional, încheierea de acte licite etc.  Mergând pe aceeași logică de încadrare in art. 10 lit f) in funcție de temeiul activității desfășurate, dispozițiile art. 7 alin (3) din Legea nr. 656/2002 privind inopozabilitatea secretului profesional nu îl va apăra pe notar doar fiindcă acesta a considerat că prevederile legi ii sunt aplicabile !

Sub aspect legal, admițând că Legea nr. 656/2002 include la art. 10 lit f) doar notarii a căror activitate se încadrează in sfera de aplicare a art. 13 din Legea nr. 36/1995 şi a nu aduce in acord hotararile  UNNPR in sensul limitării ariei de aplicabilitate doar la aceștia, ar însemna să se admita ca o hotărâre a UNNPR să adauge la lege, fapt nelegal si total nepermis din partea unei categorii socioprofesionale ai căror membrii sunt, prin excelentă, si fără excepție, juriști !

In concluzie, consider absolut necesară amendarea tuturor dispozitiilor de ordine interioara ale acestui organism de conducere date in aplicarea legislației de prevenire si combatere a spălării banilor si finanțării terorismului  in sensul stabilirii faptului că notarii publici fac parte din categoria persoanelor prevăzute la art. 10 lit. f) din Legea nr. 656/2002 si cărora le sunt aplicabile dispozițiile acestei legi, precum si cele ale Normelor proprii de punere in aplicarea acesteia, exclusiv in situația in care activitatea desfășurată se încadrează in sfera de aplicare a art. 13 din Legea nr. 36/1995.

Parerile pot fi impartite, insa, daca notarii  nu vor iesi din pasivitate si nu isi vor vedea propriul interes vor avea  de pierdut, atat ca grup socioprofesional, cat si ca indivizi, daca nu vor conlucra in vederea schimbarii perceptiei celorlalti, in special a ONPCS, cu privire la statutul lor fata de dispozitiile Legii nr. 656/2002.


Comentarii

Sunt, totusi, notarii publici entitati raportoare conf. Lg. 656/2002 si in ce situatii ? — 2 comentarii

  1. buna ziua am si eu o intrebare la dumneavoatra .
    mamei mele i a murit tatal si a ramas o mostenire de 2 h de pamant ,si a mai avut un frate care a murit acesta la randul lui a avut doi copii care au fost infiati de sotul mamei lor.intrebarea mea este,,,,,
    copii mai au dreptul la acea mostenire ramasa de la bunic daca ei au fost adoptati de altcineva si nu mai poarta numele tatalui lor natural?????

    • Raspunsul este diferit in functie de reglementarile in vigoare la momentul adoptiei, respectiv, inainte sau dupa adoptarea Codului familiei.

      Fostele adopţii făcute înainte de intrarea în vigoare a Codului familiei (1954 si abrogat in 2011) au fost considerate înfieri cu efecte restrânse.

      Legislaţia anterioară intrării în vigoare a Codului familiei făcea o distincţie între adopţie şi înfiere precizând că înfierea este o adopţie cu efecte depline (Decretul nr. 182/19 octombrie 1951) care a completat art.309 din cod civil introducând alături de adopţie şi instituţia înfierii.

      Prin intrarea în vigoare a Codului familiei au fost abrogate dispoziţiile Decretului nr.131/1949 şi Decretul nr. 182/1951, iar adopţiile făcute până la acea dată au devenit înfieri cu efecte restrânse.
      Transformarea vechilor adopţii în înfieri cu efecte depline se facea, insa, la cerere intrun termen de 1 an, conform art.IV din Legea nr.4/1956.

      Codul familiei, intrat in vigoare la 1 februarie 1954, a reglementat doua feluri de adoptie – cu efecte restranse (art. 75-78) si cu efecte depline (art. 79).

      Prin adoptia cu efecte restranse adoptatul si descendentii lui devin ruda numai cu adoptatorul, nu si cu rudele acestuia, pastrand in schimb legaturile de rudenie cu familia fireasca (parintii si rudele acestora). In situatia unei adoptii cu efecte depline adoptatul si descendentii lui devin ruda cu adoptatorul si cu rudele acestuia ca un copil firesc, incetand in schimb raporturile de rudenie cu familia naturala.

      In concluzie, in relatia dintre adoptat si adoptator nu conteaza daca adoptia a fost cu efecte depline sau restranse, pentru ca in ambele situatii copilul adoptat va veni la mostenirea adoptatorului (si invers), insa, in relatia dintre adoptat si parintii naturali si rudele acestora, precum si intre acesta si rudele parintilor adoptatori depinde felul adoptiei, daca aceasta este cu efecte restranse sau cu efecte depline.

      Dupa abrogarea Codului familiei (2011) adoptia poate fi numai cu efecte depline.

      Prin urmare, va trebui sa vedeti ce fel de adoptie a fost facuta verificand actul de adoptie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Pentru blocarea spamurilor completati datele de mai jos. Multumim ! *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>